În procesul instructiv-educativ al elevilor cu cerințe speciale, computerul joacă două roluri importante: suport în comunicare și sprijin în învățare. Folosirea lui face posibilă învățarea prin creșterea concentrării atenției, prin dezvoltarea folosirii limbajului și a deprinderilor sociale. Cu ajutorul tehnologiilor asistive, acești copii pot deveni mai putin dependenți și mai capabili din toate punctele de vedere. Tehnologiile de asistare/adaptative pentru calculatoare, numite și asistenți de accesibilitate, se folosesc împreună cu calculatoarele pentru a le face mai accesibile persoanelor cu dizabilități. Printre aceste tehnologii enumerăm: amplificatoare de ecran, cititoare de ecran, instrumente pentru comandă verbală, dispozitivele on - screen - utilizate de persoanele incapabile să folosească o tastatură standard, filtrele de tastare, perifericele de intrare alternative. În cele ce urmează, voi prezenta un studiu de caz de la o școală din Chi
Postări
http://www.documentaria.ro/content/wp-content/uploads/2016/11/Educatie-incluziva_infografic-final_toupload.jpg Elevii cu cerinte educative speciale (CES) reprezinta o categorie importanta in totalitatea elevilor din tara noastra. CES este o sintagma utilizata pentru a defini acele necesitati educationale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educatiei , adaptate particularitatilor individuale si derivate din caracteristicile unei anumite deficiente sau tulburari/dificultati de invatare. De asemenea, pentru persoanele in cauza, se impune o asistenta complexa: medicala, sociala, psihologica si de consiliere. Intrebarea esentiala care se contureaza in acest context este: „Cum vine sistemul educational in intampinarea acestor nevoi, dat fiind faptul ca dreptul la educatie este un drept fundamental, iar statul are obligatia sa asigure respectarea acestui drept?” Atunci cand un copil se afla intr-o asemenea situatie, etapele de parcurs sunt urmat
Ma numesc Daniela Dinca si, in prezent, realizez doua lucruri pe care le consider importante din punct de vedere al formarii si carierei mele profesionale: sunt studenta la a doua facultate (Psihologie si Stiintele Educatiei, Specializarea Psihopedagogie Speciala) si sunt cadru didactic in sistemul de invatamant de stat. În timpul liber, îmi place să citesc, sa fac sport și să mă plimb în natură. Dupa o prima etapa a vietii mele profesionale, in care, dupa terminarea studiilor la A.S.E. - specializarea Banci si Burse de Valori, am lucrat in domeniul de specialitate, cel bancar, am decis sa - mi schimb orientarea profesionala si sa ma dedic carierei didactice. Am luat contact cu o tipologie ampla si foarte diversificata de copii si adolescenti, atat cu dezvoltare normala din punct de vedere psiho - fizic, cat si cu cerinte educative speciale. Din dorinta de a cunoaste cat mai bine toate aspectele legate de sistemul complex al personalitatii
Gamificarea reprezintă prezența sau adăugarea caracteristicilor jocului în activități care nu sunt considerate în mod tradițional jocuri. Acest lucru se face cu scopul de a stimula elevii/studenții pentru a fi activi și motivați în propriul proces de asimilare a informațiilor și construire de noi cunoștințe și abilități. Experiența de învătare devine mai plăcută, este transformată într-un joc interesant și atractiv. Explicația științifică pentru acest lucru este aceea că, atunci când individul se joacă și câștigă o recompensă, creierul eliberează o substanta numita endorfină. Acesta are structura chimică a unei proteine complexe și are un rol important în starea de bine a organismului. De asemenea, are rol stimulant, în sensul că persoana în cauză se simte capabilă de a face din ce în ce mai mult. Se creează astfel un cerc de influențe reciproce, în care numărul crescând al activităților crește nivelul încrederii în sine,energiei și motivației de a cont
Educația reprezintă un concept de o mare complexitate și importanță pentru orice societate. Din punct de vedere etimologic, își are rădăcinile în latinescul educo-educere (a duce, a conduce). În cadrul sistemului de învățământ, se realizează doua tipuri de educație: cea formală și cea nonformală. Dintre acestea, educația formală reprezintă educația organizată, oficială, respectiv totalitatea activităților și acțiunilor pedagogice desfășurate și proiectate instituțional (grădinițe, școli, licee, universități, centre de perfecționare), în cadrul sistemului de învățământ, în mod planificat și organizat pe niveluri și ani de studii, având finalități educative bine determinate. În școala viitorului vor apărea elemente de modernitate, datorită progresului cercetării și tehnologiei, dar spațiul desfășurării activităților va rămâne sala de clasă, unde se vor întâlni elevii și profesorii. Procesul prin care se ating obiectivele și scopuri