TEHNOLOGIILE ASISTIVE ȘI EGALIZAREA ȘANSELOR

        În procesul instructiv-educativ al elevilor cu cerințe speciale, computerul joacă două  roluri importante: suport în comunicare și sprijin în învățare. Folosirea lui face posibilă învățarea prin creșterea concentrării atenției, prin dezvoltarea folosirii limbajului și a deprinderilor sociale. Cu ajutorul tehnologiilor asistive, acești copii pot deveni mai putin dependenți și mai capabili din toate punctele de vedere. 

   Tehnologiile de asistare/adaptative pentru calculatoare, numite și asistenți de accesibilitate, se folosesc împreună cu calculatoarele pentru a le face mai accesibile persoanelor cu dizabilități. 

     Printre aceste tehnologii enumerăm: amplificatoare de ecran, cititoare de ecran, instrumente pentru comandă verbală, dispozitivele on - screen - utilizate de persoanele incapabile să folosească o tastatură standard, filtrele de tastare, perifericele de intrare alternative. 

           În cele ce urmează, voi prezenta un studiu de caz de la o școală din Chile, în care sunt utilizate în actul educațional tehnologiile asistive.

         AGM este un adolescent de 15 ani cu diagnostic de paralizie cerebrală de tip tetrapareză spastică. Prezintă lipsă de stabilitate a trunchiului și imposibilitate de control a brațelor, motiv pentru care poate sa-si utilizeze membrele superioare doar parțial, pentru a realiza mișcări de apucare și manipulare a obiectelor. În ceea ce privește activitățile zilnice, este in totalitate dependent, dar este capabil să-și exprime nevoile, precum și interesele pentru joc și interacțiune socială. Realizează comunicarea prin gesturi, privire, mișcări ale capului, fiind incapabil să emită sunete din cauza dificultății coordonării respirației și elementelor aparatului fono-articulator.

             El locuiește împreună cu părinții și cei trei frați mai mari, fiind asistat în toate activitățile de către mama lui. Nivelul de venituri al familiei este redus, motiv pentru care nu beneficiază de servicii de terapie în particular. Frecventează școala specială, dar cu întreruperi, datorate multiplelor intervenții chirurgicale și dificultăților financiare (relaționate cu transportul și îngrijirea lui).

                In cadrul școlii, echipa multidisciplinară iși propune ca obiectiv principal generarea unei interfețe de acces pentru utilizarea calculatorului, cu scopul ca, în viitor, să se implementeze pe această cale un sistem de comunicare augmentativ altenativ (AAC). În prezent, subiectul nu este capabil sa navigheze, să utilizeze un mouse sau o tastatură convențională. Specialiștii implicați decid să utilizeze metoda ALBOR și să utilizeze funcția de sintetizare a vocii pentru a substitui limbajul oral. Printre obiectivele concrete pe care și le-au propus în ceea ce privește utilizarea calculatorului de către subiect sunt: sa fie capabil să facă click cu butoanele mouse-ului, să selecteze obiecte pe ecran, să deplaseze obiecte pe ecran, să utilizeze elementele componente ale cărții de comunicare augmentativă alternativă de pe ecran, sa utilizeze componenta audio-fonologică a programului pentru a-și exprima mesajele pe care dorește să le transmită, să comunice cu familia și persoanele din mediul școlar și social.

              Pentru a realiza obiectivele propuse, se utilizează următoarele elemente: 

• așezarea subiectului într-o poziție adecvată în fața calculatorului, cu ajutorul unui suport dorsal și a unei tije de susținere pentru brațul stâng;
• utilizarea dispozitivului tehnologic Smart Nav care permite controlul cursorului fără utilizarea mâinilor, înlocuin funcțiile mouse-ului și tastaturii;
• control prin camera web;
• selectarea mișcărilor cursorului printr-un temporizator activat prin pulsare (ex.:INTIC);
• sistemul TOUCH, cu sprijin tehnic pentru utilizarea unui singur deget
• mouse activat prin cinci butoane
• click stânga-dreapta printr-un pulsator mecanic.

        Cea mai mare dificultate înregistrată a fost prezența mișcărilor involuntare ale mâinilor, însoțite de mișcări ale capului . 

          În urma evaluării programului, se constată faptul că subiectul a reușit să-și însușească utilizarea calculatorului cu mijloacele adaptative menționate mai sus, pentru a-și exprima nevoile și a comunica, astfel încât poate participa într-o măsură mai mare decât în trecut la activitățile instructiv-educative realizate în clasă. 

            În opinia mea, această strategie modernă trebuie văzută ca una complementară startegiilor tradiționale de intervenție în cazul persoanelor aflate în acest tip de situație dificilă, în cazul cărora trebuie să - și unească eforturile toți membrii echipei interdisciplinare, pentru a surprinde toate aspectele dezvoltării psiho-fizice a persoanei cu dizabilități.                         Avantajele  sunt următoarele:  contribuie la creșterea autonomiei personale, cel puțin în ceea ce privește parcticiparea la lectii în clasă, comunicarea unei nevoi de moment, răspunsul la unele întrebări simple, participarea la o conversație, manifestarea unor dorințe. Astfel, persoanele cu dizabilități au posibilitatea de a participa la activități sociale, de a se dezvolta depășind (cu ajutorul adaptării mediului) barierele impuse de deficiență , de a-și exercita drepturile în cadrul societății.

            Ca dezavantaje, putem observa următoarele: pentru ca persoana cu dizabilități să beneficieze de aceste facilități, este nevoie de:

• implicarea și eforturile susținute ale specialiștilor și familiei, ceea ce nu în toate cazurile este ușor de obținut;
• achiziționarea materialelor și echipamentelor, pentru a le avea la dispoziție în orice moment, nu doar în cadrul școlii, fapt care presupune costuri ridicate;
• pentru a se realiza o comunicare optimă cu alte persoane în aceeași situație, trebuie ca și acestea să dispună de aceleași facilități.

              În concluzie, tehnologiile asistive sunt un element deosebit de important pe linia progresului în ceea ce privește dobândirea autonomiei și participarea persoanelor cu dizabilități la viața socio-profesional. Utilizarea acestora în procesul educațional este esențială pentru pregătirea sistematică a elevilor, pentru însușirea cunoștințelor și abilităților necesare, dar, mai ales, facilitează drumul spre egalizarea șanselor,  incluziune și normalizare, obiectivele principale ale procesului instructiv-educativ și recuperativ-compensator al acestora.

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.revistaterapiaocupacional.uchile.cl/index.php/RTO/article/viewFile/30213/31987

 2. ALOIS GHERGUȚ, „Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice”, Ediția a III-a, revizuită și adăugită, Polirom, 2013.

3.https://www.google.ro/search?q=tecnologias+asistivas&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwi_5dni_sHTAhWoPZoKHSyvDrgQsAQIPw&biw=1366&bih=662#imgdii=5Qo9IFF0oFUoCM:&imgrc=x9m4JlsRUqJ3TM: