Treceți la conținutul principal

ȘCOALA VIITORULUI

              Educația reprezintă un concept de o mare complexitate și importanță pentru orice societate. Din punct de vedere etimologic, își are rădăcinile în latinescul educo-educere (a duce, a conduce). În cadrul sistemului de învățământ, se realizează doua tipuri de educație: cea formală și cea nonformală. Dintre acestea, educația formală reprezintă educația organizată, oficială, respectiv totalitatea activităților și acțiunilor pedagogice desfășurate și proiectate instituțional (grădinițe, școli, licee, universități, centre de perfecționare), în cadrul sistemului de învățământ, în mod planificat și organizat pe niveluri și ani de studii, având finalități educative bine determinate.
            În școala  viitorului vor apărea elemente de modernitate, datorită progresului cercetării și tehnologiei, dar spațiul desfășurării activităților va rămâne sala de clasă, unde se vor întâlni elevii și profesorii.

Image result for SCOALA VIITORULUIImage result for SCOALA VIITORULUI

                    Procesul prin care se ating obiectivele și scopurile educației este unul lung și minuțios pregătit de către cadrul didactic, în baza documentelor care reglementează activitatea educaționala la nivel național (planuri-cadru, programe etc.).  Profesorul are un rol esențial: acela de a asigura pregătirea și formarea personalității tinerei generații și pregătirea profesionala a acesteia. În opinia mea, acesta trebuie să conștientizeze responsabilitatea misiunii sale și trebuie să dispună de mai multe competențe: informaționale, instrumentale, comunicative, decizionale, apreciative. Aceste competențe, împreuna cu formarea continuă a profesorului, îi dau acestuia posibilitatea de a utiliza noile tehnologii și facilități informatice cu scopul de a preda, a sprijini învățarea, de a evalua  activitatea elevilor și a-i învăța să se autoevalueze.
                 Activitatile profesorului și ale elevilor sunt mult îmbunătățite de mijloacele didactice moderne, acestea facilitând respectarea principiilor pedagogice (în special: al intuiției, al legării teoriei cu practica și al individualizării învățării), asimilarea de cunoștințe și ,foarte important, utilizarea acestora în practică. Instruirea asistată de tehnologie accentuează orientarea către cel ce învață, prin personalizarea parcursului de formare (compunerea diferită a obiectivelor educaționale sau a modulelor de studiu, în funcție de cerințele și posibilitățile fiecărui elev), autonomia  sporită (sarcini de lucru care pot fi realizate în ritm propriu și obiective diferențiate), evaluarea preponderent formativă, cu feed-back prompt, foarte util în procesul învățării.
                      De asemenea, în școala viitorului, resursele vor fi mai bine distribuite, prin integrarea bibliotecilor electronice, a materialelor didactice virtuale și a materialelor multimedia. În laboratoare, elevii vor fi cei care vor manipula concret obiectele, vor realiza efectiv experimentele, doar că vor utiliza tehnologia pentru realizarea unor etape pregătitoare de lucru, fapt care economisește timp și facilitează concentrarea pe sarcină.
                       În școala viitorului, datorită facilităților tehnologice, se poate integra studiul în echipă cu lucrul individual, prin restructurarea continuă a echipelor de învățare, în funcție de de interesele cognitive sau pe criterii de eficiență în sarcină.
                       În concluzie, noile tehnologii în educație reprezintă o resursă foarte valoroasă în procesul de predare-învățare-evaluare, facilitând centrarea pe elev și dobândirea de către acesta a competențelor vizate prin scopuri și obiective. În același timp, profesorul își păstrează rolul esențial în cadrul procesului, acela de manager, facilitator și mediator în procesul de formare și informare a elevilor, iar școala rămâne spațiul de desfășurare a activităților didactice formale, un spațiu dotat modern, care pune la dispoziția utilizatorilor toate facilitățile necesare actului educațional, un spațiu unde se construiesc relații și se formează comportamente imposibil de dobândit în alt context.



BIBLIOGRAFIE

1.https://www.youtube.com/watch?v=uZ73ZsBkcus
2.https://www.google.ro/search?q=gamificarea&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjE29-R58LTAhXMApoKHYIhCzsQ_AUICigB&biw=1366&bih=662#tbm=isch&q=SCOALA+VIITORULUI


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PLANUL DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT - CHEIA INCLUZIUNII

http://www.documentaria.ro/content/wp-content/uploads/2016/11/Educatie-incluziva_infografic-final_toupload.jpg        Elevii cu cerinte educative speciale (CES) reprezinta o categorie importanta in totalitatea elevilor din tara noastra. CES este o sintagma utilizata pentru a defini acele necesitati educationale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educatiei , adaptate particularitatilor individuale si derivate din caracteristicile unei anumite deficiente sau tulburari/dificultati de invatare.  De asemenea, pentru persoanele in cauza, se impune o  asistenta complexa: medicala, sociala, psihologica si de consiliere.       Intrebarea esentiala care se contureaza in acest context este: „Cum vine sistemul educational in intampinarea acestor nevoi, dat fiind faptul ca dreptul la educatie este un drept fundamental, iar statul are obligatia sa asigure respectarea acestui drept?”       Atunci cand un copil se afla intr-o asemenea situatie, etapele de parcurs sunt urmat

EDUCATIA TERAPEUTICA SI TRASATURILE DE SPECIFICITATE IN DEFICIENTA MINTALA

                 Psihopedagogia speciala este stiinta cunoasterii dezvoltarii psihice pentru a realiza educatia terapeutica adaptata prezentei si manifestarii unei forme de dizabilitate. Aceasta  este o stiinta de sinteza care utilizeaza informatii din medicina, psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala in studiul personalitatii si al activitatii psihice a persoanelor cu diferite tipuri de deficiente sau a persoanelor aflate in dificultate privind integrarea si relationarea lor cu oamenii si institutiile comunitatii din care fac parte.           Deficienta este pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice si desemneaza o stare de anormalitate functionala, adesea cu semnificatie patologica, stabila sau de lunga durata, care afecteaza capacitatea si calitatea procesului de adaptare si integrare scolara si profesionala.             Incapacitatea este o pierdere, o diminuare totala sau partial

TERAPIA COGNITIVA

                  Terapia cognitiva trebuie inteleasa ca un proces complex de echilibrare mintala , prin organizarea specifica a cunoasterii la copiii cu cerinte educationale speciale, al caror comportament cognitiv se caracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizarii cunoasterii.                       Fenomenul de perturbare a comportamentului cognitiv al copilului cu deficienta mintala se exprima fie la nivelul cunoasterii teoretice (invatarea conceptelor), fie la nivelul cunoasterii psihosociale , determinand schimbari fundamentale in personalitatea acestuia, fapt pentru care interventia asupra comportamentului cognitiv si terapia cognitiva sunt considerate cheia de bolta a intregului sistem de terapie educationala .                        Terapia cognitiva se constituie din programe compensatorii , care faciliteaza intelegerea lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situatiilor. La copiii cu cerinte educationale speciale cu deficienta mintala, terapia cogni